(1) Toate dozele provocate de expunerea medicală în scopuri de radiodiagnosticare, radiologie intervențională, planificare, recomandare și verificare se mențin la nivelurile cele mai scăzute posibil pentru obținerea informațiilor medicale necesare, luând în considerare factorii economici și sociali. Pentru toate expunerile medicale ale pacienților în scopuri radioterapeutice, expunerile volumelor-țintă se planifică individual, iar realizarea lor se verifică în mod corespunzător, având în vedere ca dozele pentru volumele și țesuturile nevizate să fie cât mai scăzute posibil și în conformitate cu scopul radioterapeutic al expunerii.
(2) Autoritatea administrației publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății, în comun cu Agenția Națională, asigură stabilirea, revizuirea periodică și utilizarea nivelurilor de referință de diagnostic pentru examinările de radiodiagnosticare, ținând seama, acolo unde acestea există, de nivelurile de referință de diagnostic recomandate în cadrul statelor membre ale Uniunii Europene, și, dacă este cazul, pentru procedurile radiologice intervenționale, precum și disponibilitatea recomandărilor în acest sens.
(3) Pentru fiecare proiect de cercetare medicală sau biomedicală care implică expunerea medicală se vor respecta următoarele cerințe:
a) persoanele în cauză participă benevol;
b) persoanele în cauză sunt informate în legătură cu riscurile expunerii;
c) se stabilesc constrângeri de doză aplicabile persoanelor pentru care nu se așteaptă niciun avantaj medical direct în urma expunerii;
d) în cazul pacienților care acceptă benevol să fie supuși unei practici medicale experimentale și la care se scontează un beneficiu de diagnostic sau terapeutic din această practică, nivelurile-țintă ale dozelor sunt stabilite individual de către practician și/sau medicul abilitat să facă trimiteri înainte ca expunerea să aibă loc.
(4) Optimizarea include selecția echipamentului, obținerea constantă de informații de diagnostic adecvate sau de rezultate terapeutice, aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale, asigurarea calității și evaluarea dozelor la care sunt expuși pacienții sau verificarea activităților administrate, luând în considerare factorii economici și sociali.
(5) Autoritatea administrației publice centrale în domeniul ocrotirii sănătății asigură că:
a) sunt stabilite constrângeri de doză pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea pacienților, după caz;
b) este instituită consultarea adecvată pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea pacienților.
(6) În cazul pacientului supus unui tratament sau unui diagnostic cu radionuclizi, practicianul, conform procedurilor aprobate, furnizează pacientului sau reprezentantului acestuia, contra semnătură, informații privind riscurile pe care le implică radiațiile ionizante și instrucțiuni corespunzătoare de conduită după procedură pentru a reduce cât mai mult posibil dozele pentru persoanele care vin în contact cu pacientul. În cazul procedurilor terapeutice, informațiile și instrucțiunile respective se prezintă în formă scrisă și se înmânează contra semnătură înainte de procedură sau înainte de părăsirea spitalului, a clinicii sau a altei instituții similare.
Art 56 Legea Cu privire la cerințele de bază în securitatea radiologică în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №289 din 20.10.2022, versiune în vigoare din 01.01.1973
Structura actului