Principiile generale de protecție radiologică stabilite prin prezenta lege sunt următoarele:
a) justificare – deciziile de introducere a unei practici se justifică, în sensul că deciziile respective se iau cu intenția de a asigura că beneficiile care rezultă de pe urma practicii pentru persoane și societate în general sunt mai mari decât efectele negative pe care le poate avea asupra sănătății. Deciziile de introducere sau de modificare a unei căi de expunere pentru situațiile de expunere existentă și pentru situațiile de expunere de urgență se justifică, în sensul că acestea ar trebui să facă mai mult bine decât rău;
b) optimizare – protecția radiologică a persoanelor supuse unei expuneri profesionale sau a populației se optimizează în scopul de a păstra mărimea dozelor individuale, probabilitatea expunerii și numărul persoanelor expuse la un nivel cât mai scăzut posibil, ținând seama de stadiul actual al cunoașterii tehnice și de factorii economici și sociali. Optimizarea protecției persoanelor supuse expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor individuale și corespunde scopului medical al expunerii, conform prevederilor art. 56. Acest principiu se aplică nu numai în ceea ce privește doza efectivă, ci și, după caz, în ceea ce privește dozele echivalente, ca măsură de precauție pentru a se ține cont de anumite incertitudini legate de efectele negative asupra sănătății sub valoarea-limită pentru reacțiile tisulare;
c) limitarea dozelor sau normare – în situațiile de expunere planificată, suma dozelor la care este expusă o persoană nu va depăși limitele de doză prevăzute pentru expunerea profesională sau pentru expunerea publică. Limitele de doză (normarea) nu se aplică în cazul expunerilor în scopuri medicale.
Art 5 Legea Cu privire la cerințele de bază în securitatea radiologică în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №289 din 20.10.2022, versiune în vigoare din 01.01.1973
Structura actului