(1) Asigurătorul sau reasigurătorul formează şi menține, potrivit activității pe care o desfășoară, suficiente rezerve tehnice necesare îndeplinirii tuturor obligațiilor ce rezultă din contractele de asigurare şi/sau de reasigurare. Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să colecteze şi să păstreze la un nivel adecvat informația necesară pentru crearea de rezerve.
(2) Asigurătorul care desfășoară activitate în categoria „asigurări generale” are obligația să formeze şi să mențină următoarele rezerve tehnice:
a) rezerva de prime necâștigate care se calculează prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării;
b) rezerva de daune declarate, dar nesoluționate, care se creează şi se actualizează în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea acestor daune;
c) rezerva de daune neavizate care se creează şi se ajustează cel puțin la încheierea anului financiar, în baza estimărilor asigurătorului, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele produse, dar neavizate, dacă actele normative ale autorității de supraveghere nu prevăd altfel;
d) rezerva riscurilor neexpirate care se calculează în baza estimării daunelor ce vor apărea după încheierea anului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea dată, în mărimea în care valoarea lor estimată depășește rezerva de prime necâștigate;
e) alte categorii de rezerve tehnice stabilite prin actele normative ale autorității de supraveghere.
(3) Asigurătorul care desfășoară activitate în categoria „asigurări de viață” are obligația să formeze şi să mențină rezervele tehnice pentru fondul asigurărilor de viață, inclusiv rezervele matematice şi, după caz, rezervele specificate la alin. (2).
(4) Rezerva matematică se calculează în baza evaluării actuariale necesare, luându-se în considerare viitoarele obligații ale asigurătorului rezultate din contractele de asigurare individuale.
(5) Asigurătorul sau reasigurătorul este obligat să prezinte autorității de supraveghere, în anexele la situațiile financiare anuale, explicații privind baza şi metodele aplicate la calcularea rezervelor tehnice.
(6) Mărimea rezervelor tehnice şi a celor matematice, formate şi menținute conform alin. (2) şi (3), nu poate fi mai mică decât mărimea obținută prin calculul acestor rezerve potrivit actelor normative ale autorității de supraveghere.
(7) În cazurile în care contractul de asigurare și/sau de reasigurare prevede încasarea primelor şi/sau plata despăgubirilor în valută străină, rezervele tehnice aferente se formează şi se mențin în această valută.
(8) Modul de formare și categoriile rezervelor tehnice, inclusiv a rezervelor matematice, se stabilește prin actele normative ale autorității de supraveghere.
(9) La calcularea rezervelor tehnice, asigurătorul sau reasigurătorul ține cont de:
a) toate cheltuielile aferente administrării obligațiilor față de contractanți, asigurați, reasigurați, beneficiarii asigurării și terții păgubiți, în conformitate cu contractele de asigurare și/sau de reasigurare;
b) inflație, inclusiv pentru cheltuieli şi daune;
c) toate plățile efectuate către asigurați, reasigurați, beneficiarii asigurării și terții păgubiți, inclusiv de faptul că viitoarele beneficii estimate vor fi achitate, indiferent dacă aceste plăți sunt sau nu garantate prin contract.
Art 66 Legea Privind activitatea de asigurare sau de reasigurare în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №92 din 07.04.2022
Structura actului