În sensul prezentei legi, noțiunile utilizate au următoarele semnificații:
1) autorizaţie de mediu pentru gestionarea deşeurilor – act permisiv emis de Agenția de Mediu din subordinea Ministerului Mediului, prin care se permite desfăşurarea activităţilor de gestionare a deşeurilor conform prezentei legi;
2) biodeşeuri – deşeuri biodegradabile provenite din grădini şi parcuri, deșeuri alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering sau din magazine de vînzare cu amănuntul şi care sînt compatibile cu deşeurile provenite de la întreprinderile de prelucrare a produselor alimentare;
3) broker – orice persoană fizică sau juridică care se ocupă de valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
4) cele mai bune tehnici disponibile (BAT) – stadiul cel mai avansat și mai eficient înregistrat în dezvoltarea activităților şi a metodelor de operare a acestora, care demonstrează posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor-limită de emisie și a altor condiții de autorizare în scopul prevenirii poluării, iar în cazul în care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său:
a) tehnici – se referă deopotrivă la tehnologia utilizată şi la modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată, precum şi la scoaterea din funcţiune a acesteia şi, după caz, la remedierea amplasamentului, potrivit legislaţiei în domeniul expertizei ecologice;
b) disponibile – se referă la acele tehnici care sînt dezvoltate la un nivel care permite aplicarea lor în sectorul industrial respectiv în condiţii economice şi tehnice viabile, luîndu-se în considerare costurile şi beneficiile, indiferent dacă aceste tehnici sînt sau nu utilizate ori realizate la nivel naţional, atît timp cît acestea sînt accesibile operatorului în condiții acceptabile;
c) cele mai bune – se referă la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său;
5) colectare – strîngerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea preliminară a deşeurilor, în vederea transportării la o instalaţie de tratare;
6) colectare separată – colectarea în cadrul căreia un flux de deşeuri este păstrat separat, în funcţie de tipul şi natura deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
7) comerciant – orice persoană fizică sau juridică care acționează în nume propriu pentru cumpărarea și pentru vînzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv comercianții care nu intră fizic în posesia deșeurilor;
8) depozit de deşeuri – amplasament de evacuare a deşeurilor pentru depozitarea lor pe sau în pămînt (în subsol), care include:
– spaţii interne pentru evacuarea deşeurilor (un producător de deşeuri îşi construieşte propriul depozit pentru evacuarea deşeurilor la locul de producţie); şi
– amplasamente permanente (pentru o perioadă mai lungă de un an), care sînt utilizate pentru depozitarea temporară a deşeurilor.
Depozitul de deșeuri nu include:
a) locuri unde deșeurile sînt descărcate pentru a permite pregătirea acestora pentru transportul ulterior în scopul recuperării, tratării sau evacuării în altă parte;
b) locuri de depozitare a deşeurilor înainte de recuperare în scopul tratării, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în general, sau înainte de evacuare, pentru o perioadă de cel mult un an;
9) deşeu – orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul îl aruncă sau are intenţia ori obligaţia să îl arunce;
10) deşeuri municipale – deşeuri provenite din gospodărie şi deşeurile similare care provin din activităţi comerciale, industriale şi administrative, menţionate la poziţia 20 din Lista deşeurilor, aprobată de Guvern;
11) deşeuri periculoase – orice deşeuri care prezintă una sau mai multe din proprietăţile periculoase specificate în anexa nr. 3;
12) deţinător de deşeuri – producătorul deşeurilor sau persoana fizică ori juridică care se află în posesia acestora;
13) eliminare – orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 1 stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare;
14) evaluarea ciclului de viaţă – evaluarea, în legătură cu un produs, a efectelor asupra mediului determinate de producţia, distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv valorificarea şi eliminarea acestuia, precum şi utilizarea energiei şi materiilor prime și a deșeurilor produse din oricare dintre activităţile menţionate;
15) gestionarea deşeurilor – colectarea, transportul, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;
16) pregătirea pentru reutilizare – operaţiunile de verificare, curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele sau componentele produselor care au devenit deşeuri sînt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
17) prevenire – măsuri luate înainte ca o substanţă, un material sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a) cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea ciclului de viaţă a acestora;
b) efectele nocive ale deşeurilor asupra mediului şi sănătăţii populaţiei; sau
c) conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;
18) producător de deşeuri – orice persoană ale cărei activităţi generează deşeuri (producător iniţial de deşeuri) sau orice persoană care efectuează operaţiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziţiei acestor deşeuri;
19) reciclare – orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sînt transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi îndeplini funcţia lor iniţială sau pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operaţiunile de rambleiere;
20) recuperare – orice operaţiune prin care se regenerează/se obţine din nou un material sau o substanţă care altfel s-ar pierde;
21) regenerarea uleiurilor uzate – orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a aditivilor conţinuţi de acestea;
22) reutilizare – orice operaţiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deşeuri sînt utilizate din nou în acelaşi scop pentru care au fost concepute;
23) tratare – operaţiuni de valorificare sau eliminare, inclusiv pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
24) uleiuri uzate – toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici, sau uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au fost destinate iniţial;
25) valorificare – orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sînt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi sau în economie în general. Anexa nr. 2 stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare a deșeurilor.
Art 2 Legea Privind deşeurile în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №209 din 29.07.2016
Structura actului