(1) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat operațiunea de plată executată sau pretinde că operațiunea de plată a fost executată incorect:
a) prestatorul de servicii de plată trebuie să probeze că operațiunea de plată a fost autentificată, a fost înregistrată corect, înscrisă în conturi și că nu a fost afectată de nicio defecțiune tehnică sau de alte deficiențe;
b) dacă operațiunea de plată este inițiată prin intermediul unui prestator de servicii de inițiere a plății, acesta din urmă trebuie să probeze că, în limita competențelor sale, operațiunea de plată a fost autentificată, a fost înregistrată corect și nu a fost afectată de nicio defecțiune tehnică sau de alte deficiențe legate de serviciile de plată de care este responsabil.
(2) În situația în care utilizatorul serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat operațiunea de plată executată, utilizarea propriu-zisă a unui instrument de plată înregistrat de prestatorul de servicii de plată și, după caz, înregistrat de prestatorul de servicii de inițiere a plății nu este suficientă pentru a proba nici că operațiunea de plată a fost autorizată de către plătitor, nici că plătitorul a acționat în mod fraudulos sau nu a respectat, intenționat ori din neglijență gravă, una sau mai multe dintre obligațiile care îi revin conform art. 54.
(3) Sarcina probațiunii cu privire la fraudă sau cu privire la nerespectarea obligațiilor din neglijență gravă din partea utilizatorului serviciilor de plată revine prestatorului de servicii de plată și, după caz, prestatorului de servicii de inițiere a plății.
Art 57 Legea Cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №114 din 18.05.2012
Structura actului