(1) Remunerarea se stabileşte în scop de compensare a cheltuielilor pentru operaţiunile de salvare, ţinîndu-se cont de criteriile ce urmează, indiferent de consecutivitatea acestora: a) valoarea salvată a navei şi a altor bunuri; b) profesionalismul şi efortul depus în acţiunile de prevenire sau minimizare a prejudiciilor aduse mediului; c) gradul reuşitei realizate de către salvatori; d) caracterul şi gradul pericolului; e) profesionalismul şi efortul salvatorului depuse la salvarea navei, a altor bunuri şi a persoanelor; f) timpul utilizat, cheltuielile şi daunele suportate de salvator; g) riscul răspunderii, precum şi alte riscuri la care au fost supuşi salvatorii şi echipamentele acestora; h) operativitatea efectuării operaţiunilor de salvare; i) existenţa şi utilizarea navelor şi a altor echipamente destinate operaţiunilor de salvare; j) starea de pregătire a utilajului salvatorilor, eficienţa şi costurile acestor utilaje. (2) Remunerarea stabilită în conformitate cu prevederile alin. (1) se achită de către persoanele interesate de navă şi de alte bunuri, proporţional valorii salvate a navei şi a altor bunuri. (3) Remunerarea, cu excepţia tuturor sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată şi a celor arbitrale, care sînt pasibile de achitare în legătură cu remunerarea, nu trebuie să depăşească valoarea salvată a navei şi a altor bunuri. (4) Instanţa de judecată, instituţia arbitrală nu sînt obligate să stabilească remunerarea în mărimea valorii maxime salvate a navei şi a altor bunuri, pînă la determinarea compensaţiei speciale care trebuie să fie achitată în conformitate cu prevederile art. 125.
Art 124 Legea Privind transportul naval intern al Republicii Moldova în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №176 din 12.07.2013
Structura actului