(1) Subvenţiile vor face obiectul unor măsuri compensatorii numai dacă ele sînt specifice în sensul în care sînt definite la alin.(2), (3) şi (4). Măsurile împotriva subvenţiilor interzise sau a subvenţiilor acţionabile se aplică numai în cazul în care subvenţia este specifică unei întreprinderi sau unei ramuri a industriei ori unui grup de întreprinderi sau de ramuri.
(2) Pentru a determina dacă o subvenţie este specifică unei întreprinderi sau unei ramuri a industriei ori unui grup de întreprinderi sau de ramuri, denumite în continuare anumite întreprinderi, ce se află sub jurisdicţia autorităţii care acordă această subvenţie, vor fi aplicate următoarele principii:
a) dacă autoritatea care acordă subvenţia sau legislaţia, în temeiul căreia această autoritate acţionează, limitează în mod expres accesul la subvenţie pentru anumite întreprinderi, această subvenţie se va considera specifică;
b) dacă autoritatea care acordă subvenţia sau legislaţia, în temeiul căreia această autoritate acţionează, stabileşte criterii sau condiţii obiective ce reglementează dreptul la subvenţie şi cuantumul acesteia, specificitatea nu va exista cu condiţia că dreptul la subvenţie este automat şi că astfel de criterii vor fi strict respectate;
c) dacă, independent de orice aparenţă de nespecificitate ce rezultă din aplicarea principiilor enumerate la lit.a) şi b), există motive pentru a considera că subvenţia poate să fie specifică de facto, atunci vor putea fi luaţi în considerare şi alţi factori, cum ar fi: utilizarea unui program de subvenţii de către un număr limitat de anumite întreprinderi, utilizarea predominantă a subvenţiilor de către anumite întreprinderi, acordarea, în mod disproporţionat, a unor sume mari de subvenţii pentru anumite întreprinderi şi modul în care autoritatea care acordă subvenţia a exercitat o putere discreţionară în luarea deciziei de a acorda o subvenţie. În acest scop, se va ţine cont de informaţiile referitoare la frecvenţa cu care cererile privind subvenţiile au fost respinse sau satisfăcute şi motivele acestor decizii.
(3) Subvenţia a cărei utilizare este limitată la anumite întreprinderi situate în interiorul unei zone geografice determinate, ce se află sub jurisdicţia autorităţii care acordă această subvenţie, va fi specifică. Stabilirea sau modificarea cotelor de impozitare cu aplicabilitate generală de către autorităţile publice abilitate de toate nivelurile nu va fi considerată ca fiind o subvenţie specifică în înţelesul prezentei legi.
(4) Cu excepţia subvenţiilor prevăzute la alin.(2) şi (3) şi a celor privind agricultura, vor fi considerate specifice:
a) subvenţiile subordonate, de drept sau de facto, exclusiv sau prin mai multe condiţii, rezultatelor exportului, inclusiv cele care sînt enumerate în anexa la prezenta lege;
b) subvenţiile subordonate, exclusiv sau prin mai multe condiţii, utilizării de produse autohtone în locul celor importate.
(5) Orice determinare a caracterului specific al subvenţiei conform dispoziţiilor prezentului articol va fi bine fundamentată prin probe pozitive.
Art 26 Legea Privind măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №820 din 17.02.2000
Structura actului