(1) Nu pot constitui obiectul măsurilor compensatorii:
a) subvenţiile care nu sînt specifică în sensul art.26 alin.(2) şi (3);
b) subvenţiile care sînt specifice în sensul art.26, dar care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin.(2), (5) sau (6) din prezentul articol.
(2) Subvenţiile acordate pentru activităţi de cercetare, desfăşurate de întreprinderi sau de instituţii de învăţămînt superior sau de cercetare pe bază de contracte cu unităţile producătoare, nu vor constitui obiectul măsurilor compensatorii dacă aceste subvenţii acoperă nu mai mult de 75 la sută din costurile de cercetare industrială sau nu mai mult de 50 la sută din costurile activităţii de dezvoltare preconcurenţială şi dacă asemenea subvenţii sînt limitate exclusiv la următoarele elemente:
a) cheltuielile de personal (cercetători, tehnicieni şi alt personal auxiliar folosit exclusiv pentru activitatea de cercetare);
b) costurile instrumentelor, echipamentului, terenului şi clădirilor utilizate exclusiv şi în mod permanent pentru activitatea de cercetare (cu excepţia cazului cesiunii pe o bază comercială);
c) costurile serviciilor de consultanţă şi ale altor servicii analogice, utilizate exclusiv pentru activitatea de cercetare, inclusiv cercetările, cunoştinţele tehnice, brevetele etc.;
d) costurile generale suplimentare aferente activităţii de cercetare;
e) alte costuri curente, cum ar fi cheltuielile pentru materiale, pentru asistenţa tehnică aferente activităţii de cercetare.
Dispoziţiile prezentului alineat nu se vor aplica cercetărilor privind aeronavele civile dat fiind faptul că în asemenea cazuri se vor aplica reglementările multilaterale specifice.
(3) În scopul prezentului articol, nivelul admisibil al subvenţiilor, vizate la alin.(2), care nu constituie obiectul măsurilor compensatorii va fi stabilit prin referinţă la costurile totale, pe durata unui anumit proiect.
(4) În cazul unor programe care includ atît lucrări de cercetare industrială, cît şi o activitate de dezvoltare preconcurenţială, nivelul admisibil al subvenţiei care nu va constitui obiectul măsurilor compensatorii nu va depăşi media simplă a nivelurilor admisibile pentru cele două categorii menţionate, calculate pe baza tuturor cheltuielilor indicate la alin.(2) lit.(a)-(e) care pot fi luate în considerare.
(5) Subvenţiile acordate zonelor defavorizate ale ţării de origine şi/sau exportatoare în cadrul unui program general de dezvoltare regională şi care au un caracter nespecific, în sensul art.26 alin.(2) şi (3), în zonele respective nu vor fi supuse măsurilor compensatorii cu condiţia că:
a) fiecare regiune defavorizată este o zonă geografică, precis delimitată, cu o identitate economică şi administrativă distinctă;
b) regiunea se consideră defavorizată pe bază de criterii neutre şi obiective, care indică faptul că dificultăţile regiunii se datorează nu numai unor circumstanţe temporare; şi
c) criteriile vor cuprinde gradul de dezvoltare economică ce se va determina pe baza a cel puţin unul din următorii indicatori, evaluaţi pe o perioadă de trei ani:
- venitul pe cap de locuitor sau venitul pe membru de familie, sau P.I.B.-ul pe cap de locuitor, care nu va depăşi 85 la sută din media pentru ţara de origine sau exportatoare în cauză;
- nivelul şomajului, care va atinge cel puţin 110 la sută din media pentru ţara de origine sau exportatoare în cauză.
Cuantificarea respectivă va putea fi complexă şi va putea include şi alţi factori.
(6) Subvenţiile pentru adaptarea infrastructurii existente la noile cerinţe de mediu impuse prin acte legislative şi alte acte normative, din care rezultă constrîngeri şi sarcini financiare mai mari pentru întreprinderi, nu vor constitui obiectul măsurilor compensatorii cu condiţia ca subvenţia:
a) să fie o măsură unică irepetabilă;
b) să fie limitată la 20 la sută din costul de adaptare;
c) să nu acopere costul înlocuirii şi exploatării investiţiilor subvenţionate, acesta urmînd să fie în întregime în sarcina întreprinderilor;
d) să fie direct legată de şi proporţională cu reducerea inconvenientelor şi a poluării prevăzute de către întreprindere şi să nu acopere economia care poate fi obţinută pe seama costurilor de fabricaţie; şi
e) să fie accesibilă tuturor întreprinderilor care pot să implementeze noul echipament şi/sau noile procedee de producţie.
Art 27 Legea Privind măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №820 din 17.02.2000
Structura actului