(1) La autentificarea contractului, notarul verifică:
a) dacă documentele prezentate pentru încheierea contractului şi conţinutul contractului corespund cu prevederile legale;
b) dacă contractul conţine toate clauzele esenţiale;
c) dacă părțile, după caz, reprezentanţii împuterniciţi în modul stabilit sînt prezenți şi dacă voinţa părţilor este îndreptată spre încheierea contractului;
d) prezenţa sau lipsa sarcinilor, grevărilor, interdicţiilor, aplicate în modul stabilit.
(2) Prezentarea documentelor justificative şi actelor necesare pentru autentificarea contractului se pune în sarcina solicitantului actului notarial.
(3) Părţile contractante sînt obligate să comunice informaţia cu privire la existenţa sau lipsa viciilor juridice şi materiale. Răspunderea pentru tăinuirea viciilor existente la momentul autentificării o poartă partea vinovată.
(4) Părțile sînt obligate să comunice notarului preţul real al bunului, locul aflării bunului înstrăinat, gajat. Răspunderea pentru tăinuirea faptului că bunul este înstrăinat, gajat, a existenței drepturilor terțelor persoane asupra bunului, existenței grevărilor sau interdicțiilor (sechestru, arest) asupra bunului, comunicarea preţului nereal al bunului, altor date eronate sau prezentarea de documente false (nevalabile) în procesul autentificării actului juridic o poartă partea vinovată.
(5) În cadrul procedurii de autentificare a contractelor, notarul prezintă părților pentru cunoștință toate înscrisurile aferente întocmirii actului notarial.
(6) Proiectul contractului poate fi redactat de către părți sau de către notar. Dacă proiectul contractului, prezentat de părţi, nu corespunde cerinţelor legale sau nu conţine toate clauzele şi informaţiile necesare, notarul va propune părţilor să ajusteze textul contractului la cerinţele legale, iar în cazul în care părțile refuză ajustarea textului contractului, notarul are dreptul să refuze autentificarea acestuia.
(7) Notarul va explica părţilor, în mod imparţial, consecinţele şi efectele juridice ale contractului, inclusiv obligaţia generală de achitare a impozitelor și taxelor stabilite de legislaţie sau obligativitatea înregistrării drepturilor în registrele publice corespunzătoare. Notarului nu-i poate fi imputată omisiunea de a comunica cu precizie toate obligațiile fiscale în legătură cu actul notarial întocmit.
(8) Dacă, în procesul discuțiilor cu părțile, se constată că contractul a cărui autentificare se solicită nu corespunde intenţiilor reale, notarul va consulta părţile asupra necesităţii autentificării contractului ce ar corespunde intenţiilor lor.
(9) Notarul răspunde de efectuarea plăţii sumelor de bani dacă plata se face, la solicitarea expresă a părţilor pentru executarea contractelor autentificate notarial, prin contul bancar și/sau contul de plăți special al notarului, deschis în acest sens, nepurtător de dobînzi. Suma depusă în contul bancar și/sau contul de plăți special al notarului cuprinde atît suma necesară plăţii, cît şi suma necesară pentru plata spezelor şi comisioanelor bancare.
(10) Dacă se aplică dreptul străin, atunci notarul urmează să indice participanţilor asupra acestui fapt, inclusiv să determine legea aplicabilă contractului cu elemente de extraneitate şi să menţioneze acest lucru în contract. Notarul nu este obligat să informeze și să explice despre conţinutul legislației străine, însă este obligat să informeze despre eventualele efecte juridice ale actului juridic în străinătate. Notarului nu-i poate fi imputată necomunicarea tuturor efectelor juridice ale actului juridic în străinătate.
Art 31 Legea Privind procedura notarială în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №246 din 15.11.2018
Structura actului