(1) Notarul legalizează semnătura traducătorului autorizat care a efectuat și certificat traducerea. Notarul poate legaliza semnătura traducătorului neautorizat în condiţiile stabilite la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 264/2008 cu privire la statutul, autorizarea şi organizarea activității de interpret şi traducător în sectorul justiției.
(2) Înscrisurile traduse de traducător vor conţine inscripția de certificare a traducerii cu semnătura și ștampila traducătorului. Traducătorul poartă răspundere personală pentru corectitudinea traducerii actului.
(3) Originalul înscrisului sau copia legalizată a acestuia care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii notarului pe marginile alăturate la îmbinarea a două file, astfel încît ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se coase sau se broşează.
(4) Nu se legalizează semnătura traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere este în copie simplă.
(5) Modul de înregistrare, evidență și verificare a specimenelor de semnătură a traducătorilor și interpreților autorizați se aprobă de către Consiliul Camerei Notariale. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului.
Art 48 Legea Privind procedura notarială în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №246 din 15.11.2018
Structura actului