(1) Anterior încheierii unui contract de credit, banca evaluează bonitatea consumatorului în conformitate cu cerințele de creditare responsabilă aprobate de Banca Națională a Moldovei.
(2) La evaluarea bonității consumatorului, banca evaluează capacitatea acestuia de a-și asuma o anumită obligație în temeiul contractului de credit pe care ar putea să și-o onoreze împreună cu obligațiile de credit deja asumate.
(3) În procesul de evaluare a bonității consumatorului, banca trebuie, cel puțin:
a) să se bazeze cu preponderență pe principiul prevenirii oricăror întârzieri în efectuarea plăților, a nerambursării creditului sau a întârzierilor în exercitarea dreptului de gaj;
b) să respecte cerințele privind limitarea îndatorării consumatorului (raportul dintre credite și garanții, raportul dintre datorii și venituri, raportul dintre serviciul datoriei și venituri, scadența maximă), prevăzute de Banca Națională a Moldovei;
c) să se bazeze cu preponderență pe principiul rambursării creditului din venitul consumatorului, și nu pe al recuperării forțate a acestuia din contul bunului gajat sau din contul modificărilor valorii bunului gajat, sau din contul altor active ale consumatorului.
(4) În sensul prezentului articol, prin consumator se înțelege persoana fizică astfel cum este definită la art. 3 din Legea nr. 202/2013 privind contractele de credit pentru consumatori.
Art 38-1 Legea Privind activitatea băncilor în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №202 din 06.10.2017, versiune în vigoare din 06.10.2010
Structura actului