(1) Mărfurile străine prezentate în vamă fac obiectul unei declarații de depozitare temporară, care conține toate datele necesare pentru aplicarea dispozițiilor ce reglementează depozitarea temporară.
(2) Documentele referitoare la mărfurile depozitate temporar sunt puse la dispoziția postului vamal în cazul în care legislația prevede astfel sau atunci când acest lucru este necesar în vederea controlului vamal.
(3) Declarația de depozitare temporară este depusă de una dintre persoanele menționate la art. 145 alin. (1) cel târziu în momentul prezentării mărfurilor în vamă.
(4) Postul vamal poate accepta ca declarația de depozitare temporară să ia una dintre următoarele forme:
a) o referință la o notificare sumară de intrare depusă pentru mărfurile în cauză, completată cu datele unei declarații de depozitare temporară;
b) un document de transport, cu condiția ca acesta să conțină datele unei declarații de depozitare temporară, inclusiv o referință la o notificare sumară de intrare, dacă aceasta a fost depusă.
(5) Serviciul Vamal poate accepta utilizarea sistemelor de informații comerciale, portuare sau de transport pentru depunerea unei declarații de depozitare temporară, cu condiția ca acestea să conțină datele necesare pentru o astfel de declarație și ca datele în cauză să fie disponibile în conformitate cu alin. (3).
(6) Dacă se depune o declarație vamală anterior datei estimate pentru prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu art. 170, postul vamal poate considera declarația respectivă ca fiind o declarație de depozitare temporară.
(7) Declarației de depozitare temporară i se aplică prevederile art. 181–185.
(8) Declarația de depozitare temporară poate fi utilizată și în următoarele scopuri:
a) pentru notificarea sosirii menționate la art. 141; sau
b) pentru prezentarea mărfurilor în vamă în conformitate cu art. 145, în măsura în care aceasta îndeplinește condițiile prevăzute în dispozițiile respective.
(9) O declarație de depozitare temporară nu este necesară în cazul în care, cel târziu la data prezentării mărfurilor în vamă, statutul vamal al acestora ca mărfuri autohtone este determinat în conformitate cu art. 155–158.
(10) Declarația de depozitare temporară este păstrată de către Serviciul Vamal sau este accesibilă acestuia pentru a verifica dacă mărfurile la care se referă sunt ulterior plasate sub un regim vamal sau reexportate în conformitate cu art. 153.
(11) În sensul alin. (1)–(10), în cazul în care mărfurile străine care au circulat sub un regim de tranzit sunt prezentate la un post vamal de destinație, datele din declarația vamală de tranzit sunt suficiente pentru declarația de depozitare temporară, cu condiția să îndeplinească cerințele în acest scop. După finalizarea regimului de tranzit, deținătorul mărfurilor poate depune o declarație de depozitare temporară.
Art 149 Сodul vamal în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №95 din 24.08.2021
Structura actului