(1) Serviciul Vamal calculează datoria vamală în baza rezultatelor controlului ulterior, stabilind dacă aceasta a fost constatată conform legislației, cu emiterea deciziei de regularizare.
(2) Serviciul Vamal determină cuantumul datoriei vamale, precum și decide asupra corectitudinii aplicării măsurilor de politică comercială, inclusiv în baza informației deținute, în următoarele cazuri:
a) evidența contabilă lipsește, nu a fost prezentată sau aceasta nu acordă posibilitatea stabilirii datoriei vamale, precum și în cazul în care documentele necesare stabilirii datoriei vamale sau aplicării măsurilor politicii comerciale sunt distruse cu încălcarea procedurii stabilite de legislație;
b) persoana supusă controlului nu prezintă sau prezintă parțial documentele solicitate și informațiile corespunzătoare conform art. 355 alin. (4) lit. a);
c) documentele solicitate sunt prezentate, însă conținutul sau starea acestora nu permite utilizarea lor;
d) persoana supusă controlului nu poate fi găsită la sediul sau la subdiviziunile sale;
e) se adoptă o decizie conform art. 21 alin. (3) și/sau altor factori în baza cărora se aplică drepturile de import sau export.
(3) Dovezi pentru calcularea datoriei vamale pot fi datele care se referă la circumstanțele relevante pentru scopul controlului și care clarifică circumstanțele ce generează datoria vamală. La colectarea și verificarea dovezilor respective se iau în considerare următoarele:
a) explicațiile, actele și declarațiile persoanei supuse controlului, precum și ale reprezentantului acesteia;
b) procesele-verbale cu privire la mărturii, inclusiv ale persoanelor terțe care nu participă la control;
c) notele de constatare sau procesele-verbale ale acțiunilor Serviciului Vamal;
d) expertizele;
e) documentele oficiale obținute ca rezultat al schimbului de informații pe calea asistenței administrative internaționale;
f) datele statistice deținute de Serviciul Vamal sau de alte organe abilitate;
g) mărimea patrimoniului persoanei supuse controlului;
h) cantitatea și valoarea mărfurilor de import comercializate de persoana supusă controlului;
i) analiza modificărilor valorii activelor nete aflate în proprietatea persoanei supuse controlului;
j) cifra de afaceri și soldurile în conturile bancare ale persoanei supuse controlului;
k) compararea veniturilor și a cheltuielilor persoanei supuse controlului;
l) informațiile despre tranzacțiile comerciale și operațiunile efectuate de persoana supusă controlului, primite de la bancă, de la autorități publice și de la alte instituții;
m) alte dovezi relevante pentru stabilirea cuantumului datoriilor vamale sau pentru stabilirea încălcărilor legislației.
(4) Referințele specificate la alin. (1)–(3) se indică în actul de audit postvămuire sau în procesul-verbal de reverificare a declarației vamale.
(5) Dacă stabilește faptele și circumstanțele indicate la alin. (2) lit. a)–c), Serviciul Vamal informează în scris persoana supusă controlului despre aplicarea măsurilor corespunzătoare, în baza prevederilor alin. (2), indicând termenul de prezentare a documentelor și a obiecțiilor.
(6) La solicitarea Serviciului Vamal, conducătorii instituțiilor, inclusiv financiare, ai autorităților publice, ai persoanelor juridice, precum și persoanele fizice au obligația să prezinte acestuia, în cel mult 7 zile lucrătoare, pe suport de hârtie, pe suporturi informaționale sau în format electronic, datele, informațiile, înscrisurile, documentele, precum și alte dovezi necesare realizării controlului ulterior.
Art 356 Сodul vamal în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №95 din 24.08.2021
Structura actului