(1) În temeiul hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul intră, inclusiv prin executare silită, în posesia bunului (inclusiv a mijloacelor băneşti în valută străină în numerar şi fără numerar) afectat cu garanţie sau a produselor rezultate din valorificarea acestui bun, precum şi în posesia titlurilor şi înscrisurilor care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizare sau notificare prealabilă şi fără a se plăti taxe sau tarife. La solicitarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, organele afacerilor interne, alte organe abilitate sînt obligate să acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.
(2) Persoana care are în posesie un bun afectat cu garanţie trebuie să îl predea neîntîrziat în termenul indicat, la solicitarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. În caz contrar, persoana poartă răspundere solidară pentru stingerea creanţelor garantate şi pentru pagubele aduse, fiind obligată totodată să repare prejudiciul astfel cauzat.
(3) În perioada în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul valorifică bunurile care aparţin masei debitoare şi care fac obiectul unei garanţii, niciun creditor nu poate solicita luarea în posesie a acestor bunuri, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
(4) Prin contractul de garanţie, părţile pot cădea de acord asupra modului de vînzare a bunurilor grevate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei. În lipsa unui astfel de acord, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să vîndă bunul, afectat cu garanţie, cu acordul creditorilor garantaţi şi sub controlul instanţei de insolvabilitate, într-o manieră comercială rezonabilă, care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. Metoda, maniera, locul, preţul şi momentul vînzării se stabilesc de creditorii garantaţi şi, după caz, de instanţa de insolvabilitate şi trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vînd bunuri similare în mod obişnuit pe piaţa respectivă.
(5) Reguli comerciale adecvate pot fi: vînzarea prin licitaţii publice, prin negocieri directe, prin concurs sau prin orice alt mod rezonabil din punct de vedere comercial pentru tipul de bunuri supuse vînzării. Dintre diferitele moduri de vînzare rezonabile din punct de vedere comercial, creditorul garantat sau instanţa de insolvabilitate îl va alege pe cel care să asigure obţinerea celui mai bun preţ.
(6) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să recupereze ori să valorifice în alt mod o creanţă pe care debitorul a cesionat-o pentru asigurarea unei pretenţii.
Art 130 Legea insolvabilităţii în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №149 din 29.06.2012
Structura actului