(1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să înceapă şi să încheie procedura de valorificare a garanţiei într-un interval de timp rezonabil, în funcţie de tipul de bunuri şi de regulile obişnuite practicate pe piaţă care asigură vînzarea la cel mai bun preţ, dar nedepăşind limitele prevăzute de prezenta lege.
(2) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să informeze, la cerere, creditorii asupra stării bunurilor ce aparțin debitorului, să permită examinarea lor sau, după caz, să permită consultarea registrelor contabile şi a documentelor acestuia.
(3) Creditorul garantat care intenţionează să-şi valorifice garanţia va înştiinţa administratorul insolvabilităţii/lichidatorul despre acest lucru, arătînd prin notificare condiţiile şi modalitatea de valorificare şi/sau de vînzare a bunului afectat cu garanţie, precum şi preţul de vînzare după o expertiză a valorii lui. Odată cu primirea notificării, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este îndreptăţit să procedeze la valorificarea şi/sau la vînzarea bunului grevat cu garanţie în condiţiile expuse de creditorul garantat. Administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul se poate opune valorificării şi/sau vînzării bunului grevat cu garanţie în condiţiile invocate de creditorul garantat numai dacă acestea contravin legii.
(4) În cazul în care intenţia de vînzare a bunului grevat cu garanţie vine de la administratorul insolvabilităţii/lichidator, acesta trebuie, sub sancţiunea nulităţii, să facă o notificare a vînzării către creditorul garantat, în care va propune condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului. Creditorul garantat este obligat ca, în termen de 7 zile de la primirea notificării, să accepte propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului ori să se pronunţe pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului. Dacă, în acest termen, creditorul garantat nu s-a expus în scris asupra propunerii de vînzare a bunului, ea se consideră acceptată în condiţiile indicate în notificare. Dacă creditorul garantat respinge propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului fără a indica o posibilitate de vînzare mai avantajoasă a bunului, acesta va fi vîndut de administratorul insolvabilităţii/lichidator în condiţiile din notificare. Dacă creditorul garantat se pronunţă în termen, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de valorificare propusă de creditor.
(5) Dacă referitor la acelaşi bun au scris aviz de garanţie mai mulţi creditori garantaţi incluşi în tabelul de creanţe validate, valorificarea bunului grevat în condiţiile alin. (3) şi (4) se face cu acordul fiecărui creditor garantat. Dacă creditorii garantaţi nu ajung la un numitor comun în ceea ce privește condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului, acestea din urmă sînt stabilite de către instanţa de insolvabilitate, conform alin. (6), la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau la cererea unuia dintre creditorii garantaţi.
(6) Debitorul, creditorii garantaţi, creditorii chirografari şi administratorul insolvabilităţii/lichidatorul pot face opoziţie, la vînzarea bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate. Instanţa va judeca opoziţia în şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei. Neprezentarea părţilor la data citată nu împiedică instanţa să examineze cauza. Pe marginea opoziţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea. Dacă admite opoziţia, instanţa de judecată, ţinînd seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, informînd de îndată administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa de insolvabilitate.
(7) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate vinde bunul în lipsa notificării din partea creditorului garantat şi fără a notifica creditorul garantat în cazul bunurilor perisabile sau a bunurilor supuse deprecierii iminente. În decursul a 72 de ore din momentul vînzării bunurilor, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să informeze despre acest fapt creditorul garantat şi instanţa de insolvabilitate.
(8) Valorificarea prin licitaţie publică, concurs sau prin negocieri directe a bunurilor grevate cu garanţii se face după procedura generală prevăzută de lege la vînzarea masei debitoare, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
(9) Dacă, în termen de 3 luni de la iniţierea procedurii de vînzare, bunul grevat cu garanţie nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu garanţie în posesia creditorului garantat sau consimte în scris în formă autentică să îl pună la dispoziţia acestuia în momentul convenit în preaviz. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, bunul trece în posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în temeiul unei încheieri judecătorești, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.
(10) Una dintre posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanţei. Acesta nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca, în prealabil, să fi dat terţilor posibilitatea de a participa la cumpărare. În cazul în care bunul grevat cu garanţie nu s-a putut vinde la licitaţie publică sau prin concurs, orice creditor garantat prin bunul în cauză îl poate prelua, în condiţiile prezentei legi, în contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau în anunţurile de vînzare pentru ultimul termen de licitaţie sau de concurs, cu achitarea prealabilă a cheltuielilor de validare şi de valorificare a bunului, inclusiv a onorariului de succes stabilit pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator. În cazul în care acest preţ este mai mare decît valoarea creanţei, creditorul garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani ce acoperă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de validare a creanțelor şi de valorificare a bunului şi remuneraţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Dacă mai mulţi creditori garantaţi vor să preia bunul în contul creanţei, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă. Transmiterea cu drept de proprietate către creditorul garantat a monedei naţionale şi a valutei străine gajate se efectuează în cazul în care moneda creanţei nu diferă de moneda mijloacelor băneşti gajate.
(11) În cazul în care rezultatele obţinute din valorificarea bunului sînt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligaţiei garantate, debitorul rămîne obligat pentru diferenţa de plată. În acest caz, creditorul garantat poate să își satisfacă diferenţa de creanţă ca simplu creditor chirografar.
(12) Cumpărătorul ia în proprietate bunul afectat garanţiei liber de orice garanţie reală existentă, de sechestru sau de alte sarcini. Titlurile sau înscrisurile care constată înstrăinarea dreptului de proprietate asupra bunului, împreună cu menţiunea, din registrul public, a stingerii garanţiei, fac dovada dreptului de proprietate al cumpărătorului sau, după caz, al creditorului care şi-a adjudecat bunul.
(13) Cînd are cunoştinţă de faptul că debitorul nu este proprietarul bunului afectat garanţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să remită proprietarului bunului afectat garanţiei ceea ce mai rămîne din bun în urma vînzării. În cazul în care nu cunoaşte această circumstanță, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este scutit de orice răspundere dacă a restituit debitorului ceea ce rămîne din vînzarea bunului.
Art 131 Legea insolvabilităţii în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №149 din 29.06.2012
Structura actului