(1) - abrogat.
(2) Creditorii care au înaintat cerere introductivă ori administratorul provizoriu pot adresa oricînd instanţei de insolvabilitate o cerere pentru a i se ridica debitorului dreptul de administrare, avînd ca justificare pierderile continue din patrimoniul acestuia sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate a întreprinderii și/sau eschivarea acestuia de la executarea atribuțiilor sale.
(3) În baza cererii și a condițiilor indicate la alin. (2), instanța de insolvabilitate este în drept să dispună, printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parțială a dreptului organelor de conducere ale debitorului de a administra debitorul. Atunci când dreptul de administrare se ridică parțial, instanța de insolvabilitate indică expres drepturile și atribuțiile ridicate, care în continuare se exercită în numele debitorului numai de către administratorul provizoriu.
(4) Instanţa de insolvabilitate examinează, în cel mult 10 zile lucrătoare, cererea prevăzută la alin. (2) într-o şedinţă la care sînt citaţi administratorul provizoriu, creditorii care au înaintat cererea introductivă şi reprezentantul debitorului. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică judecarea cererii.
(5) Principalele atribuţii și drepturi ale administratorului provizoriu în cadrul prezentei legi sînt:
a) întreprinderea de acţiuni pentru a se asigura păstrarea bunurilor debitorului şi integritatea lor;
b) examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea unui raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive;
c) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
d) conducerea integrală, respectiv parțială, a activităţii debitorului în condițiile prezentei legi, cu respectarea precizărilor stabilte expres de instanţa de insolvabilitate, şi în condiţiile de efectuare a plăţilor curente din contul patrimoniului debitorului;
e) sesizarea de urgenţă a instanţei de insolvabilitate în cazul în care constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate;
f) verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de contestații la ele, întocmirea tabelului preliminar al creanţelor;
g) încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din patrimoniul debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de admiterea cererii introductive spre examinare;
h) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, încetarea fidejusiunii, renunţarea la garanţiile reale cu condiţia confirmării de către instanţa de insolvabilitate;
i) primirea remuneraţiei și recuperarea cheltuielilor, confirmate de instanța de insolvabilitate, suportate de administratorul provizoriu în activitatea sa;
j) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la proces, de la alte persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale, precum şi de la debitor a informaţiilor cu privire la veniturile lui şi la bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv la bunurile ce se află în proprietate comună pe cote-părţi;
k) accesul în spaţiile de serviciu ale debitorului şi studierea documentelor care se află acolo;
l) adresarea către instanţa de insolvabilitate a solicitării de a dispune participarea organelor de drept la executarea atribuţiilor sale;
m) sesizarea instanţei de insolvabilitate în legătură cu orice problemă care cere soluţionare din partea ei.
(5-1) Supravegherea exercitata de administratorul provizoriu în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1) și ale prezentului articol, în condițiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului, constă în analiza permanentă a activității debitorului și avizarea prealabilă, după verificarea oportunității, a următoarelor operațiuni:
a) plățile din conturi bancare și din casieria debitorului, care vor fi avizate fiecare în parte sau prin instrucțiuni generale cu privire la efectuarea plaților;
b) încheierea contractelor noi sau modificarea condițiilor celor încheiate;
c) renunțarea la acțiune, recunoașterea acțiunii sau încheierea tranzacției în litigiile cu participarea debitorului;
d) stingerea creanțelor altfel decât prin executare;
e) reducerea numărului sau a statelor de personal, modificarea contractului colectiv de muncă.
(6) Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unitățile cu autonomie financiară.
(7) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul provizoriu poate angaja specialiști. Numirea şi nivelul remuneraţiei lor se supun aprobării instanţei de insolvabilitate, cu excepția cazurilor în care se stabilește că remunerația se va face din contul administratorului provizoriu sau al creditorului care a depus cerere introductivă.
(8) Atribuţiile administratorului provizoriu încetează în momentul desemnării administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de către instanţa de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive în lipsa temeiului de insolvabilitate.
Art 25 Legea insolvabilităţii în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №149 din 29.06.2012
Structura actului