(1) Starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a creditorului în privința obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de activitățile cu caracter personal.
(2) Odată cu intrarea în incapacitate de plată, întreprinzătorul individual este obligat ca, în termen de 30 de zile, să adreseze instanţei de insolvabilitate o cerere introductivă. Prevederile art. 14 alin. (4) se aplică în modul corespunzător.
(3) Instanţa de insolvabilitate va emite, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive, o hotărîre de respingere a cererii introductive ca fiind neîntemeiată sau de declarare a întreprinzătorului individual ca insolvabil şi va iniţia faţă de acesta procedura simplificată a falimentului. Procedura de observaţie faţă de întreprinzătorul individual nu se aplică.
(4) Dacă, după aplicarea procedurii simplificate a falimentului, se constată că debitorul dispune de capacităţi operaţional viabile care ar permite redresarea solvabilităţii lui, instanţa de insolvabilitate, la cererea lichidatorului, dispune încetarea procedurii falimentului şi trecerea în procedură de restructurare în modul stabilit de prezenta lege.
(5) Prevederile capitolelor II–IV se aplică în modul corespunzător.
Art 136 Legea insolvabilităţii în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №149 din 29.06.2012
Structura actului