(1) Plata obligaţiei vamale, în cazul acordării de vacanţă fiscală, se asigură prin garanţie emisă de banca agreată de organul vamal sau sub garanţia plătitorului vamal producător, la importul materiei prime, materialelor, accesoriilor, ambalajului primar şi articolelor de completare pentru producerea mărfurilor destinate exportului conform art. 281 din Legea cu privire la tariful vamal şi art. 4 alin. (20-3)–(20-6) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului III al Codului fiscal, din nume propriu, cu gajarea activelor materiale (terenuri şi construcţii) libere de orice sarcini.
(2) Pentru asigurarea plăţii obligaţiei vamale, în cazul în care, în conformitate cu reglementările vamale, se solicită constituirea unei garanţii, organul vamal are dreptul de a solicita prezentarea acesteia de către plătitorul vamal sau de către potenţialul plătitor vamal. Organele vamale sînt în drept să autorizeze constituirea garanţiei de către o terţă persoană.
(3) În cazuri justificate, pentru anumite destinaţii vamale, pot fi acordate scutiri de la garantarea obligaţiei vamale, în baza unei metodologii elaborate de Serviciul Vamal.
(4) În cazul în care legislaţia vamală prevede constituirea unei garanţii facultative, o astfel de solicitare a garanţiei este lăsată la latitudinea organelor vamale atîta timp cît acestea nu au siguranţa că obligaţia vamală care există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut. Valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective.
(5) Garanţia specificată la alin.(2) este solicitată:
a) la data aplicării reglementărilor vamale care cer constituirea unei asemenea garanţii; sau
b) la orice dată ulterioară cînd organele vamale nu au siguranţa că obligaţia vamală care există sau poate să apară se va achita în termenul prevăzut.
(6) Organele vamale stabilesc valoarea unei asemenea garanţii la un nivel egal cu:
a) valoarea exactă a obligaţiei vamale sau a datoriilor respective cînd valoarea poate fi stabilită cu precizie la data solicitării garanţiei;
b) valoarea maximă, aşa cum a fost estimată în alte cazuri.
(7) La cererea plătitorului sau a persoanei terţe, organele vamale permit constituirea unei garanţii globale, care să acopere două sau mai multe operaţiuni pentru care a apărut sau poate să apară o obligaţie vamală.
(8) La constituirea unei garanţii globale pentru obligaţii vamale a căror valoare poate fi modificată în timp, valoarea unei asemenea garanţii este stabilită la un nivel care să permită acoperirea în orice moment a obligaţiei vamale respective.
(9) Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garanţie, emisă de o bancă agreată de organul vamal, sau prin gajarea activelor materiale (terenuri şi construcţii) ale plătitorului vamal în condiţiile alin. (1). Selectarea măsurii de garantare a obligaţiei vamale rămîne la discreţia plătitorului vamal.
(10) Garanţia financiară sub formă de depuneri de mijloace băneşti la contul organului vamal se constituie în monedă naţională. Persoanele juridice nerezidente, precum şi persoanele fizice rezidente şi nerezidente pot constitui această garanţie financiară şi în valută străină. Persoanele juridice rezidente şi nerezidente constituie garanţia financiară prin virament (inclusiv prin carduri). Persoanele fizice rezidente şi nerezidente pot constitui garanţia financiară prin virament (inclusiv prin carduri) şi/sau în numerar.
(11) Persoana solicitată să constituie garanţia are libertatea de a alege între tipurile de garanţie prevăzute de prezentul articol. Totodată, organele vamale pot refuza să accepte tipul de garanţie propus în cazul cînd acesta este incompatibil cu buna funcţionare a regimului vamal respectiv. Acelaşi lucru este valabil în privinţa garanţiei deja constituite. Organele vamale pot cere ca tipul de garanţie ales să fie menţinut pentru o anumită perioadă de timp.
(12) Dacă, în cursul derulării regimului vamal, organele vamale stabilesc că garanţia constituită nu asigură plata obligaţiei vamale în termenul prevăzut ori că această garanţie nu mai este sigură sau suficientă pentru asigurarea plăţii, ele solicită plătitorului vamal sau persoanei terţe să constituie o garanţie suplimentară sau să înlocuiască garanţia originală cu una nouă ori să prezinte un amendament la garanția originală privind extinderea termenului de valabilitate și/sau modificarea cuantumului sumei. În caz de refuz, organul vamal are dreptul să interzică efectuarea altor operaţiuni vamale pînă la clarificarea situaţiei.
(13) Plătitorul vamal sau persoana terţă poate solicita restituirea garanţiei disponibile numai la data la care obligaţia vamală se stinge sau nu poate să mai apară. Solicitarea de restituire poate fi şi parţială.
(14) La solicitarea persoanelor fizice indicate la alin. (10), restituirea sumei de garanţie constituite în valută străină poate fi făcută şi în numerar.
(15) Procedura de percepere şi restituire a garanţiilor se stabilește de Serviciul Vamal.
Art 127-1 Codul vamal al Republicii Moldova* în Republica Moldova cu schimbări 2024 anul №1149 din 20.07.2000
Structura actului